Optimism - puterea de a dori, de a avea

Cum bine se aude, trecutul este mister, prezentul este un dar, iar viitorul este clipa urmatoare..., adica tot un mister la fel ca si trecutul.

Voi incerca sa dovedesc in aceste randuri ca vointa si invatarea de a avea incredere in propria persoana ar putea fi secretul acestei vieti, cu o conditie: cunoasterea scopului propus si incercarea repetata de a-l atinge, intr-un mod moral si insistent.

Desi, se mai spune ca cele mai frumoase lucruri in viata sunt fie ilegale, fie imorale, fie ingrasa..., unele lucruri, cum ar fi o zi de primavara, nu e nici ilegala, nici imorala si nici nu ingrasa, dar poate ca pentru multi dintre noi, inseamna prea putin sau prea mult sa observam frumusetea unei zile de primavara si aerul proaspat, pomii cu crengile pline de muguri si senzatia unui nou inceput.

Mi s-a dat in viata posibilitatea sa aflu lucruri care nu banuiam ca exista, sa vad locuri pe care nici nu visam sa le ating, sa intalnesc oameni cu valoare care stralucesc printr-o simpla privire sau printr-un simplu gest, prin aceste lucruri ma bucur ca traiesc intr-o lume plina de posibilitati, dar cu foarte multe incercari, dar oare viata nu inseamna o lupta?

Imi amintesc cand eram copil, ma jucam de-a vanzatoarea, incercam sa amenajez un magazin in miniatura, aranjam sticlute, pachetele, o munca intreaga, dar dupa ce terminam de amenajat, interesul pentru aceasta activitate disparea.

Si asta pentru ca lupta de a incerca sa cladesc ceva se terminase, asadar asa este si viata, fiecare etapa are anumite prioritati, unii dintre noi incep mai devreme sa se loveasca de lucrurile materiale ale acestei vieti, altii mai tarziu, faptul de a lua viata in propriile maini nu este un lucru simplu, este chiar anevoios si plin de obstacole, uneori dificil de depasit, alteori solutia fiind ocolirea acestora, dar asta inseamna viata – o lupta.

Unul din lucrurile pe care le fac uneori este sa stau pe ganduri, ce as putea sa fac, ce as putea sa incerc, sau ce as putea sa schimb. Ma ajuta foarte mult sa-mi scriu gandurile pe hartie. Recunosc ca uneori, optimismul dispare, problemele ma depasesc si prefer sa nu mai lupt si sa astept ceva ce ma poate salva, atunci realizez ca speranta mi-o pastrez, ma ajuta sa cred ca pot, ca trebuie sa fie undeva o portita spre o imbunatatire.

Dintotdeauna am avut un optimism molipsitor, majoritatea imi spuneau ca visez prea mult, ca nu e de ajuns sa stiu ce vreau, dar am dovedit, si in primul rand mie insumi, ca asa cum spunea F. Nietzsche : "Cine isi atinge tinta, o intrece in acelasi timp", mare om, mare vorba...