Vreau sa scap de timiditate
Specialistii definesc timiditatea drept frica de a fi in centrul atentiei. Persoanele timide sunt speriate de faptul ca s-ar putea comporta in asa fel incat sa fie puse in situatii stanjenitoare sau umilitoare. Traiesc o permanenta spaima de ridicol si se feresc - pe cat posibil - sa ajunga in atentia “publicului”. Studiile arata ca barbatii sunt usor mai predispusi decat femeile la fobie sociala.
Timizii intampina dificultati in a face cunostinta cu oamenii si a inchega prietenii, ceea ce ii condamna la singuratate. Apare si alta problema: incapacitatea de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt, de fapt, foarte nervosi. Ei sunt incontinuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a nu fi vazuti de ceilalti sau de a fi vazuti dar considerati nesemnificativi.
Zimbardo (psiholog italian) spune ca unele persoane se nasc cu o inclinatie a temperamentului spre timiditate. Iar altii devin timizi datorita educatiei din familie. El spune ca, in unele familii, exista o traditie a timiditatii. Parintii mai retrasi, ce au contacte sociale putine, excesiv de bine crescuti, mereu atenti la ce-ar putea spune cei din jur, imprima copilului un model aparte de comportament. Concluzia pe care copilul o poate trage este ca in orice relatie sociala exista un risc de judecata negativa. Ca urmare, copilul va invata prin imitare comportamentul parintilor.
Timiditatea variaza cu fiecare tara. Se pare ca israelienii sunt cel mai putin timizi dintre toti locuitorii planetei. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor.
Specialistii au stabilit mai multe tipuri de timiditate:
1. Timiditatea constitutionala. Se dobandeste prin nastere si se datoreaza structurii psihice a individului. Apare frecvent la persoanele foarte emotive, care se adapteaza cu greu in societate, si este, de obicei, mostenita.
2. Timiditatea normala a copiilor si adolescentilor, care dispare de la sine, ca urmare a procesului de maturizare.
3. Timiditatea obisnuita a adultilor, cand sunt confruntati cu situatii noi, neobisnuite. Aceasta poate fi depasita analizand obiectiv situatiile respective si gasind solutii pentru rezolvarea problemelor.
4. Timiditatea profesionala, numita "trac", care poate fi controlata prin ridicarea nivelului profesional.
Si ca sa faci fata cu brio situatiilor pe care le-ai considerat pana acum stanjenitoare, am adunat cateva sfaturi din cursurile specialistilor:
1. Priveste in ochi si asculta cu atentie la persoana cu care vorbesti. Dandu-i importanta celui cu care ai inceput o conversatie, ii vei oferi ocazia de a simti ca se afla in prezenta cuiva care este interesat de ceea ce spune. Nu te gandi la ce vei spune tu, dar, cand iti vine randul sa zici ceva, continua ideea pe care cel cu care vorbesti a inceput-o. Astfel, prezenta ta va fi placuta si vei avea satisfactia ca ai implinit o nevoie a cuiva; in acelasi timp, ai scapat de propria ta timiditate.
2. Bucura-te de rasplata. Persoanele carora le-ai oferit atentie printr-un salut calduros, iti vor oferi afectiunea lor, insotita de o atitudine prietenoasa. Recompensa pe care o primesti pentru stradania de a-ti transforma timiditatea in avantaj, este satisfactia ca ai contribuit la bucuria celor din jur, ca ai invins singuratatea proprie, reusind sa iti faci prieteni.
3. Propuneti cateva lucruri pe care trebuie sa le indeplinesti. De exemplu: voi face cunostinta in fiecare zi cu cineva, prezentandu-ma singura; imi voi aminti numele celor pe care i-am cunoscut la intalnirea la care am participat; voi privi in fata fiecare persoana pe care o voi intalni astazi.
4. Daca trebuie sa dai un telefon sau sa vorbesti cu cineva important pentru tine, fa-ti notite dinainte cu tot ce ai vrea sa spui si memoreaza. Avand totul pregatit nu o sa mai treci prin acea senzatie ca ti-ai pierdut ideile. Te vei simti mai sigura pe tine.
5. Fii cu simtul umorului daca ai senzatia de anxietate. Daca esti la o petrecere, unde nu prea cunosti personajele si nu prea stii ce sa discuti cu ele, fa o gluma ca sa destinzi atmosfera si razi, arata ca te simti bine.
6. Invata sa primesti complimente. Multumeste-i persoanei imediat si folosindu-te de asta, incearca sa legi o conversatie.
7. Nu te hartui singura. Ganduri despre cat de aiurea vorbesti sau ca nimeni nu te agreeaza, poate ti-au trecut de multe ori prin minte pana acum. Totusi, sa stii ca nimeni nu te judeca atat de aspru cum o faci tu. Si nici nu are dreptul! In plus, nu generaliza esecurile sociale. Te-ai balbait azi la sedinta? Nu te pedepsi crezand ca orice discutie va fi la fel.
8. Spune-le celor din jur ca esti timida. Ca sa nu creada ca esti distanta si aroganta, cand tu doar vrei sa stai in coltul tau, pentru a nu iesi in evidenta.
9. Invata sa acceptati si respingerea. Este unul din riscurile pe care oricine si le asuma in contactele sociale. Incearca sa nu o mai iei ca pe ceva strict personal.
Daca nu esti timida...
...trebuie sa fii intelegatoare cu acele persoane care nu pot fi atat de increzatoare si sigure pe ele ca tine. Este de datoria ta sa-i faci pe ceilalti sa se simta bine cand le esti in preajma.
Asigura-te ca nici o persoana din jur nu acapareaza atentia, toti cei prezenti trebuie sa beneficieze de un anumit timp pentru a-si expune punctul de vedere. Specialistii spun ca trebuie sa ii ajutam pe cei mai putin vorbareti: sa solicitam mai multe raspunsuri de la ei, sa ii incurajam si sa nu ii contrazicem de fata cu ceilalti. La petreceri „sparge gheata”, apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in cercul tau de prieteni. Ajutati-i pe ceilalti sa se implice in conversatii care ii avantajeaza. Afla ce il intereseaza pe timidul de langa tine si deschide discutia pe aceasta tema. Timizii nu intervin intr-o discutie care nu se mai termina.
Ajutor pentru mamici
Ce poate face un parinte daca isi doreste ca micutul lui sa nu fie chinuit mai tarziu de sentimentul timiditatii? In primul rand, ca regula generala, orice forma de socializare este o buna oportunitate pentru a dobandi abilitati sociale noi.
1. Nu fi super protectoare, lasa-ti copilul sa faca fata singur la provocari. Incurajeaza-l sa faca ce-i place, sa exploreze lucruri si situatii noi.
2. Arata-i si tu respect si intelegere. Fii rabdatoare si stai de vorba cu el despre sentimentele sale, fa-l sa aiba incredere in tine si sa-ti marturiseasca ce ii place sau ce-l enerveaza. Asculta-l si fa-l sa se simta important.
3. Incurajeaza-l tot timpul, in special in momentele in care se simt stanjenit, sau dupa ce a fost „necajit”.
4. Ajutata-l sa-si formeze prieteni. Si nu uita: copiii timizi prefera compania copiilor mai mici decat ei!
5. Mergi la scoala si discuta cu profesorii despre comportamentul copilului tau. Trebuie sa stii de unde provine timiditatea lui, daca la scoala este la fel ca si acasa.
6. Pregateste-l pentru noi experiente, ajutata-l sa se descurce in activitatile prin care nu a mai trecut: cum sa ceara informatii unui necunoscut, cum sa se descurce la o petrecere, etc.
7. Indruma-l sa-si gaseasca activitati potrivite varstei, sa se implice in programe extrascolare.
8. Evita certurile in prezenta copilului, este foarte important sa-i oferi siguranta si armonie in familie.
De retinut
Nu trebuie sa confundam persoanele introvertite cu cele timide. Introvertitii comunica bine si au incredere in fortele proprii, dar prefera sa fie singuri. Timizii isi doresc foarte mult sa fie cu ceilalti, dar sunt deficitari in ceea ce priveste capacitatea de relationare sociala si consideratia pentru propria persoana.
Ceea ce-i uneste pe timizii de toate felurile este acuta lor constiinta de sine. Isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persoane si asupra slabiciunii lor, incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.
Comentarii (0 adaugat)
Adauga comentariul tau